Deliasinea's Blog

E oficial: anul acesta e de departe cel mai bizar. M-am gandit eu bine si exista 2 posibilitati: ori nimeresc eu mereu acolo unde se intampla chestii ciudate ori chestiile ciudate ma urmeaza oriunde as merge. A doua varianta nu ma prea incanta, o cam iau deja personal.
In timp ce altii probabil s-au saturat sa tot ploua, ei bine nu pot sa le spun decat sa fie recunoscatori ca ploua cu apa…Dap, in cazul altora (meu) ploua cu “diverse”.
Intrebare: Cum stii ca va fi o zi de tot rahatu’? Cand te trezesti cu rahatu la geam…ce sa zic, ar putea fi considerat si asta un semn “subtil”. Ahhh…frumusetea statului la parter…nu tu urcat scarile, nu tu lift antic, topaiala in voie prin casa…si desigur vederea frumoasa catre stratul cu flori de sub geam. Asta…pana cand se gaseste un ticnit de la etajul 2 sa arunce vreo 10 pampersi (marimea pentru adulti) plini de toate cele printre trandafiri. Sincer nici nu stiu de ce ma mai mir. Si totusi, eu inca deastea n-am pomenit. Desigur tot blocul a incercat sa gaseasca o explicatie pentru care cineva ar face asa ceva, si singura explicatie ar fi fost ca omul a fost parasit de nevasta si se imbata crita mereu. Din cate imi dau seama omul e totusi perspicace, stie ca se face vraiste cand bea asa ca se asigura cu pampers. Bun. Am inteles. Omul se caca de suparare. Ceea ce nu inteleg e de ce nu ajunge spurcaciunea la gunoi. Jeez…omule, punem mana de la mana si iti cumparam un cos de gunoi si saci menajeri. Femeia de servici a fost evident scandalizata si a inceput sa urle ca ea nu pune mana sa le adune ca a avut in trecut “galbinare”…aka hepatita . In final au fost adunate, habar n-am cine s-a incumetat, si am putut deschide geamurile din nou. Dar…cum lucrurile bune dureaza putin, a doua zi de dimineata a plouat din nou…cu pampers….mult mai rau ca prima data.
Unul din pampersi…s-a agatat exact in parabolica vecinului din stanga noastra. Ei bine, in conditiile astea nu m-ar fi mirat sa spuna ca are un semnal tv de tot cacatu. Frate, cu siguranta ai.
Momentan, s-a potolit omul dar am impresia ca episodul e to be continued si se incheie cu replica celebra a lui Arnold Schwarzenegger din “Terminator” (mdaa, asta chiar ne termina cu rahatii lui)…:”I’ll be back”…

Cica undeva prin Maramures un satean intreprinzator s-a gandit sa-si comercializeze tuica, acolo in regiunea lui…Trebuie sa recunosc insa ca ceea ce m-a fascinat a fost nu faptul ca isi comercializeza omul tuica, ca asta s-a mai facut…ci denumirea cu implicatii extrem de profunde pe care i-a dat-o omul…. Tuica – Moartea conversatiei. Imi si pot imagina 2 oameni intr-un birt povestind, si care pe masura ce beau..le moare lent conversatia. Bade, ce sa zic, ai fost deep…deep si tru’. Mi-am amintit astazi de tuica asta fiindca dis de dimineata ma simteam de parca as fi baut un shot de Moartea conversatiei )
Trecand peste asta, cu sau fara tuica, am ramas muta cand am vazut cat de pline au fost troleele in dimineata asta. Stateau oamenii (ca-ca)straveciorii la murat in borcan. Evident asa am stat si eu. Toate bune si frumoase, m-am obisnuit cu asta…dar ce nu pot pricepe sub nici o forma este…care-i faza cu parfumu? De ce Dumnezeu simt unii nevoia sa se dea cu juma de litru de parfum pe ei nu o sa pricep niciodata…Armani,Axe, Channel sau Obsesia….zau ca nu conteaza …cand deja imi ajunge pana in gat…nu mai dau doi bani pe firma parfumului tau. Criza criza, da nu-ti pare rau sa golesti juma de sticla de parfum pe tine intr-o zi…Zau mai, nu stiu pana cand mai pot indura..intr-una din zilele astea o sa arat intregului troleu ce am servit la micul dejun. Ah…viata de metropola…n-ai ce-i face…Vorba unei babute: “Nita ia, vine troleaua….” Vine vine maica ca asa-i la orasele mari. Io am empatizat cu babuta. I feel you sister. Nici la mine in orasul natal nu-s “troleaie” da n-ai ce-i face. Mergem cu conserva ca pe jos e mult si doare falangele. Si de parca n-ar fi destul de tragic si asa mai vine si control….My name is controloru…Gigel controloru. Si te mai si acuza ca-l zgarii cand ii dai biletu…si zice ca intra nevasta-sa la banuieli…O daaa…am patit-o eu.
Highlife nu alta iti zic. Pana ajungem la mercedes…merge si troleaua…si merge si Moartea conversatiei…ca deh…

Ma gandeam zilele astea ca au trecut 3 ani de facultate si nu prea stiu cand…Da, recunosc… mai ca am fost nostalgica la un moment dat, adica serios, am trait niste momente grozave in anii astia…exceptand partile in care m-am plans de una alta…da’ ce, daca in Romania nu te plangi, atunci unde Dumnezeu sa o faci Am incercat sa fac o lista (imaginara) cu realizarile mele din minunata studentie…Mdaa…am simtul umorului nu gluma daca am incercat sa fac asa ceva… Ce realizari mai….bine ca era lista imaginara , ca altfel se sinucidea foaia de plictiseala pana scriam eu ceva pe ea. Bine, s-ar putea sa dramatizez putin, e drept, nu am lucrat pana am cazut lata, nu am facut voluntariat ( partea asta e cam relativa)…dar…daaar, macar (sa fiu al naibii de stiu ce sa scriu dupa macar-ul asta)…partea mea creativa a fost productiva. M-au inspirat atatia oameni si atat de multe lucruri incat am adunat o colectie impresionanta de pamflete in acesti ani…Deci, multumesc…nu lor, ci lui Dumnezeu ca a facut specia noastra atat de diversificata. Sa nu se inteleaga gresit, e un lucru bun.
Trecand peste asta, am facut tot felul de experimente ( dap, am fost fana Dexter’s Laboratory)…desigur aici vorbesc de cu totul alt tip de experimente, ca de exemplu locuitul intr-un internat plin de mirandoline de liceu…Ciudat era ca regimul caminului era unul gen manastire…dar in schimb fetele erau Preacurvitele Maici… Doamne- Doamne o sa ma ierte ca am zis asta… e singura comparatie care mi-a trecut prin minte. Apoi de la “manastire”, la locuitul prin diverse chirii.  Sph- space& harmony…deviza mea. Sau mai bine zis, daca exista space rezulta harmonia…Asa ca harmonie totala anul asta. Fiecare cu peretii lui. Apropo de pereti, pacat nu se face si la noi emisiunea Cribs. Welcome to my crib: pereti albastri, chit ici acolo ( am mentionat ca se poarta chitul anul acesta? … o da, si sa nu uitam de sistemul ultramodern de aerisire din una din usile camerei…pentru zilele in care iti e dor de briza marii. Si desigur administratorul, pentru care s-ar merita sa-mi cumpar o prastie.
Deci, poate nu am facut eu multe in 3 ani, dar m-am mutat cu siguranta dintr-o parte in alta…Asta si multe muuuulte povesti…consilieri, drame, momente funny., cazaturi (la propriu)..dar vorba aia…noi sa fim sanatosi…

De cand am terminat cu sesiunea am lenevit in stil mare…dormit, mancat, desene…relowded, relowded si iar relowded. Trecand peste asta, saptamana asta am parasit barlogul dupa multa vreme pentru o iesire. Fratica, nu orice iesire, concert guess who si spike in “The ring”. Mda, am fost pentru prima data acolo si incerc din rasputeri sa nu critic prea mult fiindca clubul e spatios si dragut…insa cubul care vrea sa fie scena…nu stiu ce sa zic despre asta. Ei bine atat timp cat ofera si asigurari medicale celor care presteaza acolo…presupun ca merge. De obicei concertele de acest gen sunt chiar ok pentru ca nu prea se intampla sa vina trendilaii din cluburile p.zdoase. Desigur s-a intamplat sa vad vreo cateva fufurufe gata de actiune pe acolo…insa fraierele nu stiau ca cei care merg pentru concert acolo sunt interesati numai de concert…Bro’s before how’s…In fine, naspa treaba ca am intrat de la ora 22, si haporii de la conducerea clubului au tras de timp 3 ore pana sa inceapa concertul. Au fost 3 ore lungi si…interesante…Stateam undeva in fata, destul de aproape de cub, era o muzica de-aia tipica de club, si deodata se gaseste una (imi permit sa adaug, nu tocmai dragutza) sa se urce pe cub si sa miste din toate balamalele. Nu as vrea sa se interpreteze gresit, nu e unul din cazurile clasice in care o fata e invidioasa pe alta, aici e vorba de ORIPILARE, de traumatizare vizuala. Si dansa bolunda de parca tocmai o lovise fulgerul. Ce ai tuh…te tuna??? Nu stiu cine o mintise ca ar avea talent de animatoare…dar reusise cumva sa-l oripileze si pe prietenul meu:))) Citez:” Asta mi-a stricat toata imaginea despre animatoare”. Ea spera probabil sa o observe “cineva” si sa-i ofere un contract, eu speram sa o observe cineva si sa-i ofere o camasa de forta…
Si desigur, pentru ca nu ar fi fost corect ca numai baietii sa aiba parte de un asemenea show, nici nu a coborat bine fufa, ca au schimbat astia muzica de club, cu ceva hip-hop si in secunda urmatoare se urca unu manga sa ne arate ce stie sau mai degraba ce nu stie. Lucrurile au devenit din ce in ce mai palpitante cand s-a urcat si-al doilea si-au incercat sa faca un “battle” si sa se intreaca in miscari. Asta al doilea, avea o bluza neagra mulata pe el si se vedea ca avea ceva experienta de dansator insa in nici un caz in hip-hop. Jur ca a fost prima data cand am vazut piruete pe muzica asta.
Dupa fata care a provocat moartea p..lilor, si masculii care au facut toate fetele din incapere sa-si aprecieze mai mult actualii prieteni, au venit insfarsit si cei pe care ii asteptam. Concertul a fost grozav, si o da…guess who e dragut……( desigur, al meu gagic, n-o sa te superi ca am spus asta)…dar chiar este . In timpul concertului am constatat cu stupoare ca intru-una din custile suspendate deasupra scenei si destinate animatoarelor a intrat una… sa-i spunem…de 3 ori femeie…si se misca intr-un hal cusca cu ea incat am crezut va fi ultimul concert al baietilor.
O da, cu siguranta in acest caz puteam spune ca Guess who n-a fost in locul potrivit…

Zilele astea, cu tot tam-tam-ul asta cu Ziua Indragostitilor, am rememorat si eu niscaiva momente ale vietii mele amoroase.
Undeva pe la 6 ani, eram regina flirturilor…Stiu ca pare putin prematur…dar hei, parca se zicea ca dragostea n-are varsta…Aveam un vecin de scara, mai mare cu un an decat mine, si eram la aceeasi gradinita…si obligat-fortat trebuia sa ma duca de mana la gradinita. Lucru valabil si la intoarcere. Nici acum nu stiu daca accepta asta pentru ca era foarte cumsecade sau pentru ca ii era frica de mine. Nu stiu cine a inventat vorba aia care zicea ca: “Dragostea de-a sila nu se face”..Wanna bet? Daca stau sa ma gandesc omul era un fel de dama mea de companie…
Ei bine, ajungeam la gradinita unde el devenea insignifiant. Era acolo un gagicut care ma placea foarte mult, si eu il placeam deasemenea..dar n-as fi recunoscut-o nici in ruptul capului. Nope! Si-aveam un stil dat naibii de a ma comporta cu el! Piedici peste piedici, imbranceli…Iar el suporta viteaz totul..din dragoste…Si de parca asta n-ar fi fost de-ajuns imi placea la nebunie sa-i vad fata trista cand ma jucam ori mancam in ora de masa cu alti baietasi din grupa. Mda, cam eram o afurisenie la 6 ani.
Desigur pe la 13 ani lucrurile stateau altfel ( nu in ceea ce priveste afurisenia mea)…Era la moda “mozolul”…Doamne cat pot sa urasc cuvantul asta! Toata lumea experimenta sarutul, si toti se laudau cu asta. Marturisesc ca n-aveam habar cu ce se mananca. Eram in necunostiinta de cauza. Aveam ceva pretendenti…dar decat sa ma pup cu ei, as fi preferat sa ma pup cu o gura de canal. Nu nu, nu aveam pretentii extraordinare, dar unul arata de parca muscase dintr-o sapa( gaura-lipsa-dinte) si unde mai daduse Domnul sa rasara cate un dinte, ei bine sa spunem ca pe-acolo maro-ul era culoarea preedominanta. Altul, isi trimisese un amic sa-mi transmita ca ma place si sa-mi spuna cu mandrie ca baiatul era posesorul unui Pegas:))))) Te rog spune-mi ca n-ai spus asta! Ala chiar se mandrea cu harbul lui de bicicleta peste care parca trecuse trenu! Si-ar mai fi o chestie notabila: bai deci pe vremea aia baietii nu prea acceptau cu bine un refuz. Dupa ce le spuneam ce aveam de spus ma pomeneam cu o avalansa de insulte! Ei na, bat-o Dumnezeu de sensibilitate!
Si daca tot veni vorba de sensibilitate, tot cam pe atunci, exista in clasa noastra un adevarat razboi al sexelor. Intr-unul din momentele mele de feminista convinsa mi-aduc aminte ca le-am spus baietilor ca sunt toti niste “Ombres without nothing to put in their pantalones” . O da, asta era combinatia mea spangleza…Ceee, erau in voga telenovelele pe-atunci…:)))). Reactia lor a fost dementiala! Au stat toti cateva secunde, s-au uitat unul la altul nelamuriti, s-au scarpinat in cap…si dupa ceva vreme, se trezeste unul: “Bah io am impresia ca asta tocmai ne-o injurat!” Doamne cat de perspicace esti! Serios, ala a fost un moment KodaK!…
Mda, de aici si pana la primul sarut a mai fost ceva…si evident ca trebuia sa m-i se intample ceva jenant si atunci…
To be continued…:)

Asta se intampla pe la sfarsitul lu’ noiembrie cand cica se descopereau din ce in ce mai multe cazuri de gripa romaneasca ( sau ma rog, in termeni medicali, gripa porcina) si au bagat astia panicati toate spitalele in carantina. Ei bine, in perioada aia, toata treaba cu carantina mi-a cam stricat mie socotelile fiindca aveam si eu pe cineva de vizitat zilnic la spital. Mi-a parut rau de saracii oameni de acolo, privati de adrenalina si de nebunia riscului virusului…Discriminare domne’, poate ar fi vrut si ei sa traiasca viata la maxim!
Dar dupa cum spuneam, dat fiind faptul ca nu puteam intra in spital m-am gandit intr-o zi sa merg pana in curtea spitalului si sa fac o treaba deaia romantico- siropoasa…La urma urmei trebuiau sa-mi foloseasca la ceva toate povestirile alea lesinate de la “Din Dragoste” cu care simtea maicamea nevoia sa ma nenoroceasca, martea seara dupa emisiune, si sambata in reluare( nu emisiunea,ci mama).
Am scris frumos pe o coala mare de hartie un TE IUBESC, si m-am gandit sa sun gagicu’, sa-i spun sa iese la geam si nah surpriza! Si nah surpriza cand inaintea lui a iesit un babalac pe geam undeva la etajul intai, si a inceput sa zambeasca si sa dea aprobator din cap!… Dude, that’s not for you! Dar el continua sa ma priveasca ca si cand ar fi vrut sa-mi spuna: Pisi, o clipa de mai stai, Ies din perfuzie si hai!…Mi-am bagat capul dupa pancarta fiindca deja imi era mie jena si cand ma uit in secunda urmatoare, pe langa babalacu’ care inca statea fermecat la geam , mai iese si un copilut de la etaju 2! Bine mah, acum fac furori printre minori si batrani!…e bine, sunt pe drumul cel bun…Pana a iesit al meu, cred ca deja declarasem unui numar insemnat de pacienti ca ii iubesc! Ideea e ca reactia fusese cea pe care o asteptam…si cu toate astea cumva aveam impresia ca o dadusem in bara(avand in vedere incidentele mentionate).
Si daca eu o dadusem in bara, nu era normal sa dea si bara in mine? A dracului bara, m-a lovit din plin! Ma pregateam sa ies din curtea spitalului si asteptam la coada la pasajul pentru pietoni ,asta fiind vizavi de intrarea pentru masini blocata de o bariera…Bariera ridicata sus ( habar n-am de ce, nu iesea si nici nu se pregatea vreo masina sa intre), dar cand ajung eu in dreptul ei, cu o viteza uluitoare coboara si ma loveste direct in cap…No fain. In prima faza nici nu am realizat ce s-a intamplat. Am observat doar ca toata lumea din jur a exclamat in cor un “Vaiiiiii” si ca toti ochii erau atintiti asupra mea. Aaaa….despre mine era vorba…Bun. Toata lumea astepta sa ma prabusesc din clipa in clipa sau sa iau mana de la cap plina de sange, dar eu dupa ce ma controlez vigilenta si constat ca nu e decat batucit nitel locul…ma pun pe un ras isteric. Stiu, buna strategie. Ca sa nu par proasta stand acolo, ma gandesc sa rad ca o proasta…Mda, ce s-o fi gandit lumea…bine c-a lovit-o pe asta, si asa nu avea ce sa strice pe acolo…
Concluzia? Prea mult romatism dauneaza grav sanatatii…