Zilele astea, cu tot tam-tam-ul asta cu Ziua Indragostitilor, am rememorat si eu niscaiva momente ale vietii mele amoroase.
Undeva pe la 6 ani, eram regina flirturilor…Stiu ca pare putin prematur…dar hei, parca se zicea ca dragostea n-are varsta…Aveam un vecin de scara, mai mare cu un an decat mine, si eram la aceeasi gradinita…si obligat-fortat trebuia sa ma duca de mana la gradinita. Lucru valabil si la intoarcere. Nici acum nu stiu daca accepta asta pentru ca era foarte cumsecade sau pentru ca ii era frica de mine. Nu stiu cine a inventat vorba aia care zicea ca: “Dragostea de-a sila nu se face”..Wanna bet? Daca stau sa ma gandesc omul era un fel de dama mea de companie…
Ei bine, ajungeam la gradinita unde el devenea insignifiant. Era acolo un gagicut care ma placea foarte mult, si eu il placeam deasemenea..dar n-as fi recunoscut-o nici in ruptul capului. Nope! Si-aveam un stil dat naibii de a ma comporta cu el! Piedici peste piedici, imbranceli…Iar el suporta viteaz totul..din dragoste…Si de parca asta n-ar fi fost de-ajuns imi placea la nebunie sa-i vad fata trista cand ma jucam ori mancam in ora de masa cu alti baietasi din grupa. Mda, cam eram o afurisenie la 6 ani.
Desigur pe la 13 ani lucrurile stateau altfel ( nu in ceea ce priveste afurisenia mea)…Era la moda “mozolul”…Doamne cat pot sa urasc cuvantul asta! Toata lumea experimenta sarutul, si toti se laudau cu asta. Marturisesc ca n-aveam habar cu ce se mananca. Eram in necunostiinta de cauza. Aveam ceva pretendenti…dar decat sa ma pup cu ei, as fi preferat sa ma pup cu o gura de canal. Nu nu, nu aveam pretentii extraordinare, dar unul arata de parca muscase dintr-o sapa( gaura-lipsa-dinte) si unde mai daduse Domnul sa rasara cate un dinte, ei bine sa spunem ca pe-acolo maro-ul era culoarea preedominanta. Altul, isi trimisese un amic sa-mi transmita ca ma place si sa-mi spuna cu mandrie ca baiatul era posesorul unui Pegas:))))) Te rog spune-mi ca n-ai spus asta! Ala chiar se mandrea cu harbul lui de bicicleta peste care parca trecuse trenu! Si-ar mai fi o chestie notabila: bai deci pe vremea aia baietii nu prea acceptau cu bine un refuz. Dupa ce le spuneam ce aveam de spus ma pomeneam cu o avalansa de insulte! Ei na, bat-o Dumnezeu de sensibilitate!
Si daca tot veni vorba de sensibilitate, tot cam pe atunci, exista in clasa noastra un adevarat razboi al sexelor. Intr-unul din momentele mele de feminista convinsa mi-aduc aminte ca le-am spus baietilor ca sunt toti niste “Ombres without nothing to put in their pantalones” . O da, asta era combinatia mea spangleza…Ceee, erau in voga telenovelele pe-atunci…:)))). Reactia lor a fost dementiala! Au stat toti cateva secunde, s-au uitat unul la altul nelamuriti, s-au scarpinat in cap…si dupa ceva vreme, se trezeste unul: “Bah io am impresia ca asta tocmai ne-o injurat!” Doamne cat de perspicace esti! Serios, ala a fost un moment KodaK!…
Mda, de aici si pana la primul sarut a mai fost ceva…si evident ca trebuia sa m-i se intample ceva jenant si atunci…
To be continued…:)
