Deliasinea's Blog

E oficial: anul acesta e de departe cel mai bizar. M-am gandit eu bine si exista 2 posibilitati: ori nimeresc eu mereu acolo unde se intampla chestii ciudate ori chestiile ciudate ma urmeaza oriunde as merge. A doua varianta nu ma prea incanta, o cam iau deja personal.
In timp ce altii probabil s-au saturat sa tot ploua, ei bine nu pot sa le spun decat sa fie recunoscatori ca ploua cu apa…Dap, in cazul altora (meu) ploua cu “diverse”.
Intrebare: Cum stii ca va fi o zi de tot rahatu’? Cand te trezesti cu rahatu la geam…ce sa zic, ar putea fi considerat si asta un semn “subtil”. Ahhh…frumusetea statului la parter…nu tu urcat scarile, nu tu lift antic, topaiala in voie prin casa…si desigur vederea frumoasa catre stratul cu flori de sub geam. Asta…pana cand se gaseste un ticnit de la etajul 2 sa arunce vreo 10 pampersi (marimea pentru adulti) plini de toate cele printre trandafiri. Sincer nici nu stiu de ce ma mai mir. Si totusi, eu inca deastea n-am pomenit. Desigur tot blocul a incercat sa gaseasca o explicatie pentru care cineva ar face asa ceva, si singura explicatie ar fi fost ca omul a fost parasit de nevasta si se imbata crita mereu. Din cate imi dau seama omul e totusi perspicace, stie ca se face vraiste cand bea asa ca se asigura cu pampers. Bun. Am inteles. Omul se caca de suparare. Ceea ce nu inteleg e de ce nu ajunge spurcaciunea la gunoi. Jeez…omule, punem mana de la mana si iti cumparam un cos de gunoi si saci menajeri. Femeia de servici a fost evident scandalizata si a inceput sa urle ca ea nu pune mana sa le adune ca a avut in trecut “galbinare”…aka hepatita . In final au fost adunate, habar n-am cine s-a incumetat, si am putut deschide geamurile din nou. Dar…cum lucrurile bune dureaza putin, a doua zi de dimineata a plouat din nou…cu pampers….mult mai rau ca prima data.
Unul din pampersi…s-a agatat exact in parabolica vecinului din stanga noastra. Ei bine, in conditiile astea nu m-ar fi mirat sa spuna ca are un semnal tv de tot cacatu. Frate, cu siguranta ai.
Momentan, s-a potolit omul dar am impresia ca episodul e to be continued si se incheie cu replica celebra a lui Arnold Schwarzenegger din “Terminator” (mdaa, asta chiar ne termina cu rahatii lui)…:”I’ll be back”…

Cica undeva prin Maramures un satean intreprinzator s-a gandit sa-si comercializeze tuica, acolo in regiunea lui…Trebuie sa recunosc insa ca ceea ce m-a fascinat a fost nu faptul ca isi comercializeza omul tuica, ca asta s-a mai facut…ci denumirea cu implicatii extrem de profunde pe care i-a dat-o omul…. Tuica – Moartea conversatiei. Imi si pot imagina 2 oameni intr-un birt povestind, si care pe masura ce beau..le moare lent conversatia. Bade, ce sa zic, ai fost deep…deep si tru’. Mi-am amintit astazi de tuica asta fiindca dis de dimineata ma simteam de parca as fi baut un shot de Moartea conversatiei )
Trecand peste asta, cu sau fara tuica, am ramas muta cand am vazut cat de pline au fost troleele in dimineata asta. Stateau oamenii (ca-ca)straveciorii la murat in borcan. Evident asa am stat si eu. Toate bune si frumoase, m-am obisnuit cu asta…dar ce nu pot pricepe sub nici o forma este…care-i faza cu parfumu? De ce Dumnezeu simt unii nevoia sa se dea cu juma de litru de parfum pe ei nu o sa pricep niciodata…Armani,Axe, Channel sau Obsesia….zau ca nu conteaza …cand deja imi ajunge pana in gat…nu mai dau doi bani pe firma parfumului tau. Criza criza, da nu-ti pare rau sa golesti juma de sticla de parfum pe tine intr-o zi…Zau mai, nu stiu pana cand mai pot indura..intr-una din zilele astea o sa arat intregului troleu ce am servit la micul dejun. Ah…viata de metropola…n-ai ce-i face…Vorba unei babute: “Nita ia, vine troleaua….” Vine vine maica ca asa-i la orasele mari. Io am empatizat cu babuta. I feel you sister. Nici la mine in orasul natal nu-s “troleaie” da n-ai ce-i face. Mergem cu conserva ca pe jos e mult si doare falangele. Si de parca n-ar fi destul de tragic si asa mai vine si control….My name is controloru…Gigel controloru. Si te mai si acuza ca-l zgarii cand ii dai biletu…si zice ca intra nevasta-sa la banuieli…O daaa…am patit-o eu.
Highlife nu alta iti zic. Pana ajungem la mercedes…merge si troleaua…si merge si Moartea conversatiei…ca deh…