Mereu am crezut ca fiecare om e special. Las loc pentru interpretare. Oamenii pot sa te surprinda mereu. Si o fac, fi sigur ca o fac. Sunt aproape sigura ca s-a ajuns la punctul in care unele unele maimute s-ar simti insultate sa le spui ca omul se trage din maimuta.
Trecand peste asta, motivul pentru care am mentionat cele de mai sus este faptul ca in ultima vreme am relationat cu multa lume. Avand licenta scrisa in proportie de 95%, m-am trezit cu o gramada de timp liber. Si desigur conform sintagmei “Time is money” m-am gandit sa fiu productiva si sa-mi iau o promotie de 2 saptamani…de unde survine si relationarea de care vorbeam mai sus. Nu, nu e prima data cand am lucrat la asa ceva, si as fi zis ca m-am obisnuit cu felul oamenilor de a fi si de a reactiona dar nope…Unii oameni sunt uimitori. Uimitor de batuti in cap. Eu n-am vazut atata lene, prostie, tupeu si aere de superioritate la un loc de cand ma stiu. Pai vine unu pe la vreo 40-50 de ani si ma intreaba de hartie igienica…Hello…. scrie pe ecusonul meu hartie igienica? i don’t think so….Am halat pe care sa scrie “Buna ziua! pot sa va ajut?…I don’t think so…. Desigur, ca sa fiu civilizata incerc sa-i raspund omului cat se poate de amabil…si-mi iau ragaz o secunda sa ma gandesc exact unde e ca sa nu-l trimit in directia gresita… dar se pare ca pentru om o secunda = prea mult si-mi zice pe un ton cat se poate de sarcastic s-o las balta. Desigur, as fi vrut sa iau de pe raft un flacon de vreo 500 ml de sampon si sa arunc dupa el, sa-i nimeresc dovleacul sa se mai trezesca la realitate, dar….nu traim intr-o lume perfecta asa ca am tras un zambet tampit si mi-am muscat limba. Apoi altul, vine si intreaba la raionul de cosmetice unde sunt servetelele batistute si ne spune foarte ferm si convins ca ar trebui sa stim asta ca doar si alea “fac parte tot din categoria cosmetice”….Vai ce bine ca ne-a luminat si pe noi… ma simt atat jenata ca am trait pana acum fara sa stiu asta. Era atat de evident….
La chestiile astea chiar ramai mut. Blocat. Pauza. Restart. Nimic din ce ai putea spune n-ar mai avea rost. Il lasi pe om sa ramana in lumea lui in care servetele batistute sunt cosmetice…si astepti urmatorul client cu mintea sclipitoare. Femeile…nici femeile nu-s mai breaze. Le trebuie fel si fel de balsamuri si tratamente si uleiuri pentru aia 2 cm de par pe care ii au in cap. Pai tu femeie hotaraste-te o data cum esti ca nu prea se pupa frizura ta miilitara cu shopping-ul tau glamour.
Dar hey…cine sunt eu sa judec. Sa spunem ca doar observ. Observ cum de 3 ori femeia rujata cu roz ticlam si cu cu clasicul turcoaz la ochi, ma intreaba unde e pasta de dinti fiindca ii lene sa-si miste canapelele pe care le numeste fese si sa observe ca sunt chiar in spatele ei.
Insa femei ca aceasta am vazut si in varianta mai tanara. Anemica si trendy…se plimba precum Miss Univers in magazin….Daca i-as da cu o stafida in cap pun pariu ca ar cadea. Dar nu o sa fac asta ci o sa vorbesc despre spatiul mic de depozitare din capsor…atat de mic ca nu mai are loc sa-ti auda speech-ul. Ar fi prea multe informatii. Ar uita apoi pentru ce a venit la cumparaturi. Cu astea e mai bine sa nu risti, nu ai vrea sa i se intample asa ceva din cauza ta.
La final ce pot sa spun…”Clientul meu- stapanul meu?”…NOT.
Clientul meu…te-astept cand iesi…;)
Minunata specie umana
2 Răspunsuri până acum »
RSS comentarii · Urmăreşte URI
deliasinea spus,
iunie 20, 2010 @ 5:13 pm
andrei, am vazut ca esti destul de indignat in legatura cu textul meu. imi pare rau ca ma etichetezi fara sa ma cunosti. nu imi convin multe intr-adevar, dar niciodata nu mi-am permis luxul de a insulta pe cineva sau de a vorbi urat la locul de munca si in general. Dimpotriva, multa politete si rabdare, chiar si atunci cand eu insumi am fost insultata sau tratata ca o carpa pusa la raft. O meritam? Chiar nu cred. Am zambit si mi-am vazut de treaba. Blogul meu, e locul unde ma descarc tocmai pentru faptul ca am nevoie sa ma descarc, caci niciodata nu o sa intorc insulta cuiva sau o sa ma comport asa cum fac multi. Cred ca am dreptul asta, sa spun ce simt, macar pe blogul meu. In concluzie, imi pare rau ca nu t-i se pare normal ceea ce am scris, dar in lumea asta prea putine lucruri sunt normale. si nu sunt frustrata si nici morocanoasa, dimpotriva, mereu fac haz de necaz…Nu cred ca sunt eu cea care are de invatat, respect orice munca cinstita, si nu-mi permit nici in calitate de client sa ma comport cu un angajat asa cum fac multi. Client sau angajat, nu-mi lipsesc cei 7 ani de acasa, dar e bine de stiut ca tot eu gresesc caci imi permit sa scriu ce gandesc (nu ceea ce fac) pe blogul meu. Toate cele bune.Delia
deliasinea spus,
iunie 23, 2010 @ 3:39 pm
Aaaa…ok…m-am prins. Imi cer scuze inca o data pentru insulta de anul trecut ( recunosc, am facut-o fara sa gandesc)….Presupun ca la asta se referea chestia cu schimbatul intre timp. Dar stii de ce imi e ciuda? pentru ca de cate ori incerc sa fiu o persoana mai buna imi ies in cale doar oameni care imi demonstreaza ca e in zadar. Mesajul pe care am incercat sa-l transmit in text a fost ca oricat de amabila, intelegatoare si zambitoare am incercat sa fiu pe perioada promotiei respective lumea m-a calcat in picioare. Cand ofer respect vreau sa primesc inapoi respect. Imi pare rau pentru cei care asa cum mi-ai spus se vor simti probabil jigniti citind acest text dar poate ar trebui sa le ridice un semn de intrebare. Nici eu cand primesc comentarii mai putin fericite nu sunt incantata dar mereu ma gandesc daca nu cumva o fi ceva adevar in ele. Pe viitor poate voi gasi o modalitate mai putin insultatoare de a ma exprima, dar in momentul de fata nu concep ca un om sa te calce in picioare cand nu incerci decat sa-l ajuti, sau sa-ti faci pur si simplu treaba, de aici si indignarea mea fata de anumite tipologii de oameni. Ce sa zic, cam atat.